Măceșul (Rosa canina) este un arbust dens cu frunze caduce care crește până la 1,5-2,5 metri în diametru. Ramurile sunt groase, dar rareori drepte. Scoarța este brun-verzuie și își schimbă culoarea în roșu cărămiziu sau roșu mat atunci când este expusă la lumina soarelui pentru o perioadă lungă de timp.
Fructele (măceșele) sunt rotunde, larg ovale sau ovoidale, cu diametrul de 1,5-2,5 cm și acoperite cu o coajă netedă, lucioasă, de culoare roșu-portocaliu. Acestea se coc, de obicei, în a doua jumătate a lunii august. Cele mai comune utilizări ale fructelor includ ceaiul de măceșe. Băutura are o mulțime de beneficii ale ceaiului de măceșe.
Măceșii cresc practic în toată Europa, în vestul și centrul Asiei și în Africa de Nord. În climatele calde, cum ar fi Caucazul și coasta Mării Negre, arbuștii sunt viguroși și formează tufișuri aproape impenetrabile.
Poți cumpăra măceșe în magazine și farmacii sau poți culege fructe proaspete în sălbăticie, dacă găsești acești arbuști departe de drumuri, fabrici și alte surse de poluare. Măceșele cresc în păduri dense, pe versanții dealurilor acoperite de iarbă sau de alți arbuști, pe malurile corpurilor de apă sau pe marginea drumurilor. Este o plantă care crește ușor, și este un arbust de grădină preferat.
Materialele de recoltare de la măceși
Ar trebui să începi să culegi fructele de pe tufișuri atunci când coaja a devenit complet roșie-portocalie. Acest lucru se întâmplă de obicei în ultima săptămână a lunii august sau la începutul lunii septembrie. Recoltează măceșele cu tot cu semințe. Aruncă orice fruct deteriorat din recoltă. Prelucrează măceșele imediat după recoltare Cel mai mult poți aștepta 2-3 zile. Taie măceșele în două și curăță-le de semințe.
Alege ramurile de măceș înainte de primul îngheț, deoarece chiar și o scurtă expunere la temperaturi scăzute va duce la pierderea de nutrienți. Ai grijă să porți mănuși de protecție pentru a-ți proteja mâinile de ramurile cu spini ascuțiți.
Poți usca crengile și măceșele în anumite moduri, dar nu le spăla. Usucă materialul în pod sau în aer liber, într-o zonă bine ventilată, cu protecție împotriva luminii directe, într-un cuptor sau într-un uscător electric. Așază crengile sau fructele într-un singur strat și usucă-le, până când se întăresc și le poți rupe ușor cu degetele. Cu toate acestea, coaja fructelor nu trebuie să fie închisă la culoare și trebuie să-și păstreze culoarea inițială.
După ce ai uscat materialul, depozitează recolta într-un loc întunecat, răcoros și cu umiditate relativ scăzută. Este de preferat să le păstrezi în pungi de hârtie sau de pânză, în recipiente de plastic închise ermetic sau în recipiente de sticlă timp de până la 2 ani.
Măceșele: Bogate în compuși chimici
În medicina populară, măceșul este cel mai apreciat pentru conținutul său ridicat de vitamina C. Această vitamină reface sistemul imunitar și menține tonusul organismului. În plus, măceșele conțin o grămadă de vitamine, cum ar fi:
- A, care este benefică pentru imunitate și vedere;
- K este esențială pentru coagularea normală a sângelui;
- P întărește pereții capilarelor și ajută la menținerea permeabilității vaselor de sânge;
- B participă la sinteza enzimelor, a unor hormoni și a celulelor roșii și albe din sânge.
Fructele de măceș conțin, de asemenea, flavonoide, taninuri, pectine, acizi din fructe (măr și lămâie), uleiuri esențiale, zaharuri organice (glucoză, zaharoză și fructoză), camfor, quercetină, licopen, rubixantină și macro și micronutrienți (potasiu, fosfor, magneziu, sodiu, zinc, fier, seleniu, cupru, mangan, crom, cobalt și molibden).
Beneficiile ceaiului de măceșe
În medicina populară, materia primă a măceșului este apreciată ca o plantă medicinală – un imunostimulator și antioxidant cu proprietăți antivirale, antiinflamatorii, diuretice, antispastice și de vindecare a rănilor.
Substanțele benefice sunt concentrate în principal în coaja de măceș. Aceasta este cea mai utilizată materie primă medicinală. Mai puțin utilizate sunt frunzele, semințele sau rădăcinile de măceș. Practicanții medicinei tradiționale recomandă ceaiul de măceșe (și preparatele pentru afecțiuni mai grave) pentru a rezolva aceste probleme de sănătate:
- avitaminoza;
- refacerea imunității după o boală îndelungată sau o intervenție chirurgicală;
- răceli frecvente, infecții respiratorii virale acute;
- anemie;
- tulburări metabolice, dezechilibre hormonale;
- ateroscleroza, mai ales dacă vasele de sânge trebuie curățate nu numai de colesterol, ci și de depozitele de grăsime;
- hipertensiune arterială, boli coronariene;
- pneumonie, tuse convulsivă și alte boli ale sistemului bronșic și pulmonar însoțite de inflamații;
- pietre urinare, la vezica biliară și la rinichi;
- eczeme, psoriazis sau orice alte boli dermatologice;
- răni, ulcerații sau arsuri ale pielii și ale mucoaselor care nu se vindecă;
- ulcere stomacale sau intestinale;
- secreție gastrică redusă;
- boli ale ficatului;
- reumatism, gută;
- miopie și hipermetropie în primele etape de dezvoltare;
- pentru femeile cu menstruație abundentă sau sângerări uterine frecvente.
Ce poți face din măceșe?
Măceșele sunt folosite în diverse moduri, atât în medicina populară, cât și în cea tradițională. Cu toate acestea, cele mai populare remedii sunt realizate din fructele sale. Acestea sunt ceaiul de măceșe, siropul, tincturile și altele.
Ceai de măceșe
Pentru a face un ceai de măceșe, vei avea nevoie de 80-100 g de măceșe uscate și 1 litru de apă.
Prepararea urmează acești pași:
- Spală bine fructele.
- Se aduce apa la fierbere într-un vas și se adaugă măceșele.
- Fierbe la foc mic timp de aproximativ 5-7 minute.
- Se acoperă vasul cu un capac, se acoperă cu un prosop și se lasă timp de 5-6 ore. Înainte de utilizare, strecoară decoctul și stoarce fructele.
- Decoctul nu are un gust neplăcut, dar poți adăuga suc de lămâie sau miere.
Păstrează decoctul în frigider până la două zile.
Bea 1/4 cană de ceai de măceșe de trei ori pe zi, cu aproximativ o jumătate de oră înainte de mese, pentru tratarea pancreatitei, gastritei și a exacerbărilor. În remisie, se reduce doza la 2 linguri. Nu adăuga miere sau suc de lămâie în decoct, deoarece acești aditivi pot dăuna pancreasului.
Ar trebui să bei ceai de măceșe în mod regulat dacă apare hipertensiunea arterială și dorești să normalizezi tensiunea arterială. Bea o jumătate de pahar de decoct sau 1 linguriță de sirop (vezi mai jos) de trei ori pe zi, imediat după mese, dacă boala se agravează.
Ceaiul de măceșe normalizează metabolismul, activează digestia și elimină toxinele din organism. Dieteticienii recomandă să se bea aproximativ o jumătate de pahar de infuzie cu 15-20 de minute înainte de mese.
Beneficiile ceaiului de măceșe îmbogățit
La ceaiul de măceșe tocmai descris, în funcție de preferințele tale sau de afecțiunea existentă, poți adăuga următoarele ingrediente:
- coacăze uscate, coacăze negre sau zmeură;
- mentă proaspătă sau uscată sau melisa;
- cardamom, scorțișoară sau anason;
- ceai negru sau verde;
- mere verzi, proaspete și acre.
Proporțiile sunt aleatorii, în funcție de preferințele fiecăruia. Se ia decoctul de măceșe preparat anterior, se adaugă celelalte ingrediente (dacă este necesar, se zdrobesc în prealabil) și se lasă să stea timp de 5-6 ore sub capac acoperit.
Un decoct preparat din măceșe și zmeură uscată ajută în cazul răcelilor. Prepară-l ca de obicei și bea-l cald, cam 1 litru pe zi. Pentru durerile de gât, se ia 1/2 linguriță de sirop de măceșe după mese. Ceaiul previne răcelile.
Sirop de măceșe
Acest sirop cu proprietăți benefice pentru sănătate poate fi folosit pentru a aromatiza o varietate de ceaiuri, clătite, înghețată sau alte preparate. Pentru a face sirop de măceșe, vei avea nevoie de:
- 1,5 l de măceșe proaspete, necurățate,
- 1,5 kg de zahăr.
- 2 litri de apă.
Se aduce apa la fierbere și se adaugă boabele. Se acoperă cu un capac și se fierbe la foc mic timp de aproximativ 40 de minute. Se ia vasul de pe foc, se acoperă la cald cu un prosop și se lasă să stea timp de 10-12 ore. Strecoară decoctul într-un alt recipient, stoarce boabele și adaugă zahărul. Se fierbe siropul la foc mediu până când se îngroașă (aproximativ 30-40 de minute de la fierbere).
Se toarnă imediat în pahare sau sticle sterilizate și se închide ermetic. Se lasă să se răcească. Depozitează siropul preparat în frigider sau într-un loc întunecat și răcoros.
Tinctura alcoolică de măceșe
Pune 400-500 g de măceșe proaspete, întregi sau decojite într-o sticlă sau într-un borcan de sticlă și toarnă peste ele un litru de vodcă sau alcool etilic diluat la concentrația potrivită. Lasă borcanul într-un loc întunecat timp de 15-20 de zile, agitând energic conținutul zilnic. Nu este nevoie să refrigerezi tinctura, dar ține-o departe de lumina directă a soarelui.
Efecte secundare ale ceaiului de măceșe
Ca orice remediu sau plantă folosită în medicina populară, ceaiul de măceșe poate provoca efecte secundare la unele persoane:
- gastrită cronică cu aciditate crescută a stomacului;
- predispoziție la tromboflebită;
- multe boli cardiovasculare, cum ar fi endocardita;
- hipotensiune arterială;
- constipație frecventă.
Alergiile la produsele pe bază de măceșe nu sunt neobișnuite. Efectele secundare sunt, de obicei, evitate în cantități mici, dar dacă intenționezi să utilizați ceaiul, siropul sau tinctura de măceșe în cantități mai mari în scopuri terapeutice, consultă-ți medicul înainte de utilizare și monitorizează-ți starea de sănătate în timpul utilizării.
Surse:
https://www.healthline.com/nutrition/rosehip-tea
https://www.webmd.com/vitamins-and-supplements/rosehip-uses-and-risks